În ultimele zile, un analist economic publică articol după articol și apare la posturi de televiziune pentru a face cunoscute publicului opiniile sale privind consecințele economice ale crizei sanitare declanșate de Covid - 19 și soluțiile posibile de înlăturare a acestora. Analiza discursului său relevă însă numeroase indicii că ne aflăm în fața unui demers jurnalistic, cu iz propagandistic, în care contează foarte mult prezentarea emoțională a faptelor în dauna obiectivității. În plus, avem de a face cu calcule greșite, confuzii între noțiuni economice, erori elementare de logică, comparații nepotrivite, toate acestea de natură a afecta serios reputația analistului respectiv. 

 

Calcule eronate

 

În articolele sale de pe blogul personal și în câteva intervenții la televiziune, analistul Radu Soviani a prezentat o serie de grafice privind dobânzile la credite în România, zona Euro și Polonia. Deși analistul în cauză își face un titlu de glorie că explicațiile sale sunt pe înțeles pentru populație, acesta reușește însă performanța de a semăna confuzie, prin prezentarea unor calcule total eronate în articolul sau din data de 28 aprilie 2020[i].

Potrivit datelor avansate de dl Soviani, în România dobânzile medii anuale sunt de 2,03% pentru depozite și de 7,02% pentru credite, rezultând o marjă netă de dobânda de 4,99%. În zona Euro, cifrele corespunzătoare sunt următoarele: 0,36% (depozite), 1,41% (credite) și 1,05% (marja netă de dobândă).

Plecând de la graficele la care am făcut deja referire, dl Soviani ne explică următoarele: “Dacă în Zona Euro, marja de 1,05% (asta înseamnă la sume atrase de bănci prin depozite, pentru un credit de 50.000 de Euro, băncile plătesc la depozite, pe an, 525 de Euro și plasează sumele obținute pentru 525 de Euro cu un profit din activitatea de creditare de 705 Euro, deci câștigă anual 180 de euro dintr-o sumă atrasă de 50.000 de euro…”. Frază destul de greu de înțeles și calcule greșite! În realitate, după cum poate verifica orice român ce stăpânește cele patru operațiuni matematice de bază, în zona Euro, băncile vor plăti 180 de euro dobândă la depozite (50.000 de euro* 0,36%), vor încasa dobânzi la credite în valoare de 705 de euro (50.000 de euro*1,41%) și vor obține o marjă de dobândă de 525 de euro (și nu de 180 de euro cum indică analistul nostru).

Ce ne mai comunică dl Soviani? “La aceeași sumă atrasă (50.000 de Euro) băncile din Zona Euro câștigă 180 de Euro. În România – 2.500 de Euro. Adică de 14 ori mai mult”. În realitate, de aproape 5 ori mai mult, vom spune noi, cei care facem calculele corect. Ce ne facem însă cu faptul că acest raport greșit (o cifră umflată) este folosit pentru un atac ad hominem împotriva unei persoane din conducerea executivă a BNR?

Interesant este că dl Soviani, doctor în economie, încurcă concepte economice: “băncile plătesc la depozite, pe an, 525 de euro și plasează sumele obținute… cu un profit din activitatea de creditare de 705 Euro, deci câștigă anual 180 de Euro”. Suma de 705 de euro, ce reprezintă dobânda ce se obtine la creditele acordate, nu este profit, ci un venit. Profitul reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli (acei 180 de euro conform dlui Soviani).

 

Minciuni, minciuni sfruntate și statistici

 

Este un fapt binecunoscut că este ușor ca cineva să fie păcălit de datele statistice ce i se prezintă fie pentru că utilizatorul lor nu are cunoștințele necesare pentru a le înțelege pe deplin, fie pentru că, intenționat sau nu, creatorul acestora face erori care determină ca informațiile transmise să nu fie corecte. De aici, în legătură cu acest ultim aspect, și dictonul redat în titlul acestei secțiuni.

Dl Soviani prezintă, la televiziune și în articolele sale, grafice cu rate de dobândă aplicate în zone geografice diferite și proiecții ale acestora, exact date statistice care cer întotdeauna o examinare mai atentă privind credibilitatea și relevanța lor.

Ce observații avem? În primul rând, se ridică problema definiției clare a datelor, problemă crucială dacă se dorește ca acestea să aiba vreun înțeles. Analistul odată ne spune că e vorba de ratele de dobândă la credite din România, zona Euro și Polonia (se înțelege că e vorba de toate creditele), altădată ne spune că, în fapt, acestea sunt cele pentru creditele ipotecare. În al doilea rând, nu ni se indică care e sursa primară a datelor. Înțelegem că articolele și intervențiile analistului au un caracter de “popularizare științifică”, dar un minim de rigoare se impune totuși. Mai ales când te adresezi milioanelor de telespectatori. Întotdeauna, un indicator de alertă începe să clipească atunci când cineva nu specifică sursa datelor prezentate. Cum putem, de exemplu, evalua credibilitatea datelor privind Polonia? În data de 16 aprilie 2020, dl Soviani afirmă pe blogul său[ii] că, urmare micșorării, în trepte, de către Banca Națională a Poloniei (BNP) a ratei sale de politică monetară cu un punct procentual, “Reducerea se va translata rapid în luna aprilie în dobânzile plătite la credite de populație, astfel încât, ratele de dobândă la credite în Polonia sunt așteptate să scadă (sublinierea noastra) la 2,5% (de la 3,49%)..”. Exprimarea “sunt așteptate să scadă” nu ține loc de indicarea sursei. Cine se așteaptă? Există o evaluare în acest sens făcută de autoritățile poloneze sau este doar o părere personală a dlui Soviani? În articolul din 28 aprilie a.c., deja amintit, analistul precizează: “Știți la cât arată calculul matematic că vor scădea (n.n.- dobânzile) după ce banca centrală a Poloniei a țintit populația (spre deosebire de BNR și Banca Centrală a Rusiei?) Spre 2,5%.”. Cine a făcut calculul matematic? BNP sau dl Soviani? Putem găsi undeva calculul și metodologia de calcul? Reducerea cu 1 punct procentual a ratei de politică să duca la reducerea dobânzilor la creditele băncilor (pentru clientii non-bancari) tot cu 1 punct procentual și foarte rapid? Probabilitatea e destul de mică, literatura economică arătând că procesul de transmisie monetară ia ceva timp și se realizează integral doar în cazul anumitor tipuri de dobânzi. Ca să nu mai spunem că în intervențiile televizate nu mai este vorba de proiecții, se folosește timpul prezent sau trecut. Prin urmare, cu atâtea “steaguri roșii”, este clar că datele dlui Soviani trebuie să fie supuse unei verificări de credibilitate.

 

Argumentul “ad populum” și mecanisme de politică monetară prezentate deformat

 

Dl Soviani ne spune că SUA și Polonia au țintit populația prin reducerea ratei lor de politică monetară. Trimiterea la idealuri pozitive (patriotism, bunăstarea populației etc), altfel spus tehnica “ad populum”, este utilizată frecvent de unii jurnaliști pentru a sensibiliza publicul. În cazul nostru, problema este că reducerea ratei de politică monetară de către o bancă centrală nu țintește numai populația. Ea țintește, în același timp și în egală măsură și firmele, mari sau mici. Nu există o rată de politică monetară pentru populație, una pentru IMM-uri sau alta pentru firmele mari. Așa cum nu există rate diferențiate pe regiuni geografice în cadrul unei țări. Rata de politică monetară este unică. Atunci când o bancă obține lichiditate de la banca centrală, prima instituție nu indică, credit cu credit și beneficiar cu benficiar, cum va utiliza suma respectivă. Într-o economie modernă, banca centrală implementează politica monetară prin stabilirea de rate pe termen scurt la care va imprumuta băncile, acest cost de refinanțare urmând a influența nivelul dobânzilor de pe piața interbancară și apoi pe cel al diferitelor dobânzi practicate de băncile comerciale în relația cu clienții lor nebancari. Prin urmare, banca centrală influențează indirect nivelul dobânzilor băncilor comerciale, viteza și amplitudinea modificării acestora depinzând de modul cum sunt structurate mecanismele de transmisie monetară și de caracteristicile individuale ale băncilor. Și atunci, cum poate afirma dl Soviani următoarele la TVR1 în fața unei audiențe de sute de mii, poate milioane de telespectatori: “Uită-te cât sunt dobânzile…Uită-te la Polonia … 3,49% și coboară cu un punct procentual după ce au fost reduse de banca centrală a Poloniei”. Să reamintim că, dobânda de 3,49% este cea pentru creditele ipotecare ale băncilor comerciale, reducerea de un punct procentual (de la 1,5% la 0,5%) fiind aplicată de autoritatea monetara poloneză doar asupra dobânzii sale de politică asupra căreia are control direct. Deci, nu banca centrală reduce dobânda la creditele băncilor comerciale, ci acestea din urmă. Neștiință, manipulare, neatenție, alt motiv?

 

Erori elementare de logică

 

Domnul Soviani ajunge, în articolul din 28 aprilie a.c. amintit mai sus, la următoarea concluzie: “dacă lui Mugur Isărescu și lui Klaus Iohannis nu le place de Statele Unite (ei luând mai degrabă măsuri ca la Moscova), de ce nu se uită la Polonia? Sau la Zona Euro?” Afirmație care e mai mult decât stranie. Cum a ajuns analistul la o asemenea concluzie? Pe baza faptului că România nu poate aplica, copy-paste, programul american de stimulare economică (voi reveni asupra acestui aspect), pe care dl Soviani îl menționează în mod repetat? Dacă e așa, avem clar o eroare gravă de logică. De ce dacă un decident de politica nu ia măsuri similare cu cele dintr-o altă țară (fie ca nu poate din considerente obiective, fie că nu se potrivesc) înseamnă că nu-i place de aceasta? Interesantă este însă referirea la Moscova. Îmi permit să avansez ipoteza că ea nu are un caracter incidental, întrucât trimiterea la Rusia revine des și în alte comentarii ale analistului, care pare că dorește să stabilească neapărat o asociere între această țară și România. Trimitere care duce și la o altă eroare de logică, de un hilar desăvârșit: “Romania se alatura astfel unui club cu doar 2 state (Romania si Rusia) care mimeaza/ignoră masurile anti-criza, cel mai grav fiind că ignoră populația”[iii]. Deci, România se alatură României (sic!). Dar asta nu e o problemă, hârtia suportă orice[iv]!

Cum ar putea interpreta, în cazul de față, experții în comunicare asocierea între (politicile din) România și Rusia. Ca o încercare de îndreptare a cititorilor/ascultătorilor într-o direcție greșită, prin distragerea de la problemele relevante? Ca un joc cu cuvintele ce urmărește să discrediteze o entitate, sau politicile acesteia,   prin asemănarea cu o alta, asemănare care este (considerată) dezavantajoasă   pentru prima? Nu cred că astfel de opinii ale experților ar putea fi condamnate, atât timp cât autorul unei astfel de asocieri nu-și bate capul să și demonstreze ceea ce spune, rămânând la nivelul unei simple generalități. Să reținem că punerea unei etichete depreciative nu schimbă realitatea. Totuși, pentru unii percepția este mai importantă decât faptele obiective.

 

Un neadevăr mare cât roata carului: Nu s-a făcut nimic pentru populație!

 

Atât în articolele plasate pe blogul personal, cât și în intervențiile sale televizate, dl Soviani repetă ad nauseam câteva idei forță, din care iese în relief aceea că autoritățile române nu au făcut nimic pentru populație, spre deosebire de alte țări (în special SUA). Afirmația atât de categorică, ce are potențial de a declanșa emoții cum ar fi mânia, și repetarea sa cu obstinație, sunt, din perspectiva experților în comunicare, două “steaguri roșii”, ce invită la verificări suplimentare. Aceasta pentru că, în prezența unei stări emoționale de mânie, când fierbe sângele în tine de indignare față de niște idioți care nu fac nimic, avem tendința de a reacționa rapid și a accepta informația ca adevărată, fără a o mai supune unei proces de reflecție. De asemenea, cu cât mai des se repetă o afirmatie cu atât mai mult va fi acceptată ca fiind credibilă (fenomen cunoscut ca “adevăr prin repetare”[v]).

O verificare rapidă a afirmațiilor dlui Soviani amintite mai sus arată că acestea sunt incorecte. Pentru a ne referi numai la Banca Națională a României, să precizăm că aceasta a luat un set de măsuri pentru a atenua efectele negative ale crizei provocate de pandemie asupra populației și companiilor românești. Măsurile privesc politica monetară, reglementarea prudențială, rezoluția bancară, cadrul operațional ce vizează asigurarea bunei funcționări a sistemelor de plați și de decontare în monedă națională, precum și asigurarea resurselor de numerar necesare pentru derularea normală a operațiunilor băncilor. Măsurile de politică monetară adoptate au avut în vedere, printre altele, reducerea ratei de dobândă monetară cu 0,5 puncte procentuale, efectul așteptat fiind scăderea dobânzilor la credite, atât pentru populație, cât și pentru firme. Pentru detalii privind măsurile amintite a se vedea secțiunea specială de pe site-ul Internet al băncii centrale (www.bnro.ro).

 

De ce comparația cu SUA nu este potrivită?

 

În articolele și intervențiile sale televizate, domnul Soviani pune România în antiteză cu Statele Unite ale Americii (SUA). Statul american este dat drept un exemplu de urmat în ceea ce privește măsurile luate, care “fără excepție (sic!), toate (sic!) țintesc populația”. Pentru analistul nostru, România înseamnă reversul.

Dl Soviani se referă la programele de stimulare economică adoptate de SUA pentru a reduce impactul pandemiei, care prevăd alocarea de sume extraordinar de mari. SUA își permit însă să sporească masiv deficitul lor bugetar pentru a finanța măsurile de sprijin, deoarece ocupă o poziție privilegiată în sistemul financiar internațional, statul român neaflându-se în această situație. Dolarul american este monedă internațională de rezervă. Importanța sa în tranzactiile comerciale și financiare internaționale determină o cerere continuă la nivel mondial din partea agenților economici pentru active exprimate în moneda americană, în special titluri emise de guvernul SUA. Din acest motiv, nu vor fi probleme cu finanțarea deficitului public american. Pentru statele care nu au monedă internațională de rezervă, replicarea programelor de sprijin american ar ridica probleme de sustenabilitate a deficitelor bugetare. Voi reveni asupra acestui subiect cu un nou articol pe acest blog.        

 

Concluzii

 

Un analist economic trebuie să țină cont în permanență în activitatea sa de avertismentul lui Joseph Hall: “O reputație odată distrusă posibil să fie reparată, dar lumea va avea mereu privirea ațintită asupra locului unde este fisura”.

 


[i] Radu Soviani, “Execuția bugetară arată falimentul intelectual al decidenților. Despre martie “cel bun” și despre specularea pandemiei de către decidenți”, 28 aprilie 2020 (https://soviani.com)

[ii]Radu Soviani, “De ce obligatiile Consiliului de Administratie BNR condus de Mugur Isarescu primeaza in fata intereselor economiei natioanle (sic!) inclusiv în criză”, 16 aprilie 2020 (https://soviani.com)

[iii] Radu Soviani, “Un scurt update al măsurilor anti-criză ale guvernului și BNR: nimic despre populație, nimic despre bănci”, 24 martie 2020 (https://soviani.com).

[iv]Cititorii dlui Soviani poate ar fi curioși să afle cum a stabilit analistul că în componența clubului sunt numai două state. A analizat măsurile de politica anti-criză întreprinse de peste o sută și ceva de țări și teritorii câte sunt în lume? Am serioase dubii că a făcut aceasta. Nu e clar nici măcar dacă analistul cunoaște măsurile întreprinse de Rusia.

[v] Este cunoscută butada: Mințiți, mințiți, mințiți, până la urmă va rămâne ceva!

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Cristian Bichi

Cristian Bichi

Consilier guvernator, Cancelaria BNR

Articole ale aceluiași autor

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.
Politica de utilizare cookies

Căutare

Autori