În articolul “Control și presiuni de catifea la banca centrală” un preacunoscut avocat, profesor de drept de altfel, a exprimat o serie de opinii lipsite atât de veridicitate, cât și de conținut economic cu privire la politica monetară a Băncii Naționale a României (BNR). În calitate de specialist implicat în această activitate, dar și de economist preocupat de evoluțiile economice și financiare ale României și în egală măsură de importanța înțelegerii adecvate a acestora de către publicul larg, mă simt dator să fac o serie de clarificări. 

Libertatea în general și mai precis cea de exprimare reprezintă un bun de mare preț. Dar, în același timp, este imperios necesar ca libertatea, indiferent de forma acesteia, să fie însoțită de responsabilitate, să nu distorsioneze adevărul, să nu schimbe voit și într-o manieră negativă credința și percepțiile celor din jur. Libertatea implică și obligații, nu doar drepturi.

Articolul induce confuzie și creează percepții eronate la nivelul publicului și al societății românești în ansamblu.  În aceste condiții, am decis să-mi exprim public dezacordul (în baza libertății de exprimare) și să afirm (dar cu responsabilitate) că articolul respectiv inventează un pseudo-subiect pentru a pune încă o dată la îndoială activitatea băncii centrale. 

BNR implementează politica monetară în același mod în care o face orice bancă centrală modernă atât din Europa, cât și din lume!

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)  a decis, în urmă cu câteva zile, că directiva 93/13/CE nu se aplică practicilor de cesiune sau cumpărare de credite, nici dispozițiilor legale naționale care reglementează transmiterea creditelor și substituirea cedentului de către cesionar în procedurile în curs.  Hotărârea are la bază cereri de decizie preliminară formulate de o instanță spaniolă, ca urmare a îndoielilor legate de sfera de aplicare a retractului litigios și a eficacității sale ca instrument de protecție a consumatorilor.  Detalii în continuare.  

Cine citeste documente ale BNR, inclusiv minutele sedintelor de politica monetara, constata referiri la gestionarea lichiditatii. Aceasta din urma este parte din modul in care o banca centrala isi formuleaza si aplica politica monetara. Sunt opinii care fac legatura intre injectii de lichiditate ale bancii centrale si mersul inflatiei in ultimii ani la noi sugerandu-se legaturi cvasimecanice. Sunt si opinii care reproseaza BNR ca lasat rate de dobanda pe piata monetara (inter-bancara) sa ajunga la peste 3%, cat sunt in prezent. Merita de aceea sa evidentiem aspecte privind relatia intre cantitatea de moneda de baza (emisa de banca centrala) si conditiile monetare in economie, dinamica inflatiei, echilibrele externe si conduita BNR.

În plan național, singurul instrument stabilizator rămâne politica fiscal-bugetară, ordonată într-o disciplină care să nu admită deficite interne şi externe peste pragurile admise