După ce a trecut de forul decizional, orice act normativ poate fi supus controlului de constituţionalitate de către Preşedinte, Avocatul Poporului , Guvern sau un grup de parlamentari. La fel stau lucrurile chiar şi în cazurile în care actul respectiv este adoptat în unanimitate. Din raţiuni lesne de înţeles, dată fiind conjunctura anului electoral, susceptibil de a nu fi interesată de capital electoral, este doar guvernul tehnocrat. Nu există niciun motiv logic ca cineva să se teamă de verdictul Curţii Constituţionale a României.

L-am mai citat în rubrica de faţă pe Hegel, cu o celebră aserţiune din „Filosofia dreptului“, şi iată-mă incitat acum să repet gestul. Scria filosoful: „A cocoţa legile sus, cum făcea Dionysias Tiranul, ca să nu le poată citi nimeni, sau a le ascunde în texte încâlcite este una şi aceeaşi injustiţie“. Parafrazându-l pe Goethe – un nume din lungul şir de nume de mari gânditori care au scris despre importanţa repetiţiei în comunicare – mă văd îndreptăţit să subliniez că şi dacă voi repeta încă de o mie de ori acest adevăr încă va fi prea puţin. Căci legile noastre sunt, în mare parte, pline de texte încâlcite şi, deseori, chiar dacă nu sunt încâlcite… ne dau prea puţine motive să le socotim clare.

Se intalnesc pe site-uri cunoscute de stiri financiare titluri de genul: banci centrale coplesite, bancherii centrali nu sunt eroi, programe de relaxare cantitativa (QEs) sufera, etc. In esenta este vorba despre ipostaza in care se gasesc banci mari de emisiune, care au fost obligate sa intervina alaturi de guverne pentru a salva sistemele financiare, sistemul financiar global. Cei care afirma ca ar fi fost preferabil ca bancile centrale sa stea deoparte in  criza financiara actuala subestimeaza pericolul imens dupa prabusirea bancii de investitii Lehman Brothers. Indiferent de persuasuni individuale, cei de la carma Fed-ului, a Bancii Angliei, a ECB-ului au incercat sa previna un dezastru. Dincolo de analize din afara, exista relatari din culise, marturisiri ale protagonistilor acelor momente (Bernanke, King, Trichet, Paulson, Geithner, etc) mai mult decat elocvente.

În ultimul Raport asupra stabilităţii financiare elaborat de BNR, unica instituţie preocupată cu astfel de griji excentrice în România anului 2016, figurează riscul generat de posibila ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Impactul pentru statele non-euro este predominant negativ cu efecte pe cursul de schimb şi transferuri mai mici de fonduri UE.Noi suntem stat non-euro.

Unii amintesc ca BNR a ratat tinta de inflatie (cu marje) in anii recenti. Dar a ignora socurile externe este nedrept – multe banci centrale au fost in aceasta situatie. “Socul intern” de la jumatatea lui 2015 (scaderea dramatica a TVA la alimente) este de pus la socoteala – asa cum a fost in sens invers socul cresterii TVA la 24%. Banca Nationala are  alaturi de problematica preturilor marea chestiune a stabilitatii financiare. Cum aceasta depinde esential de ce fac bancile mama, se intelege de ce era vital pentru Romania si alte economii din Europa Centrala si de Rasarit sa nu sufere o masiva si brutala retragere de resurse financiare (dezintemediere)

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.
Politica de utilizare cookies

Căutare

RSS

Autori